Elemente de bază ale colectării separate
Colectarea separată este una dintre etapele esenţiale ale unui management modern al deşeurilor, în vederea transformării lor în produse utile. Aproape toate materialele care intră în compoziţia deşeurilor, precum hârtia, sticla, ambalajele din plastic sau cutiile metalice, pot reprezenta obiectul procesului de colectare selectivă şi apoi de valorificare.
Dezvoltarea urbanistică şi industrială a localităţilor, precum şi creşterea generală a nivelului de trai al populaţiei, antrenează producerea unor cantităţi importante de deşeuri menajere, stradale şi industriale. Deşeurile sunt un rezultat inevitabil al activităţilor şi evoluţiei umane. De exemplu, datorită intensificării activităţilor comerciale şi de reclamă, produsele noi le elimină pe cele vechi, creându-se mereu noi cantităţi de deşeuri.
Pentru a stopa creşterea cantităţii de deşeuri şi pentru a controla activităţile de colectare, transport, tratare, depozitare sau valorificare a acestora, s-au adoptat principii legislative prin care s-a stabilit că:
- cel care produce este şi cel care valorifică sau reciclează (firmele industriale sunt obligate prin lege să colecteze cel puţin o parte din deşeurile rezultate din produsele lor şi să le recicleze);
- toţi suntem răspunzători de calitatea vieţii noastre (fiecare om are obligaţia de a sorta deşeurile menajere şi de a le depozita în containerele speciale oferite de operatorul de salubritate din localitate);
- circulaţia deşeurilor între statele Uniunii Europene se supune unor reguli foarte stricte.
Depozitarea deşeurilor menajere şi a celor asimilabile cu cele menajere constituie în continuare o problemă care trebuie abordată cu maximă responsabilitate, având în vedere impactul semnificativ asupra factorilor de mediu.
Tipuri de deşeuri
Pentru gestionarea corespunzătoare a deşeurilor, trebuie să se realizeze în primul rând încadrarea unui deşeu într-o categorie de deşeuri bine definită.
Din punct de vedere al naturii şi locului de producere, deşeurile se clasifică în:
- deşeuri menajere, adică acele deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile metabolice şi deşeurile periculoase);
- deşeuri stradale, care sunt specifice căilor de circulaţie publică şi provin din activitatea cotidiană a populaţiei, de la întreţinerea spaţiilor verzi, de la animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă;
- deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, adică deşeurile provenite de la mica sau marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau administrativ, care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putând fi colectate, transportate, prelucrate şi depozitate împreună cu acestea;
- deşeuri voluminoase, sunt deşeurile solide, de diferite provenienţe, care din cauza dimensiunilor nu pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, necesitând o tratare diferenţiată;
- deşeuri din construcţii, adică deşeurile provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile;
- deşeuri agricole, provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii animaliere, deşeuri de la abatoare şi din industria de prelucrare a cărnii, peştelui, laptelui, legumelor etc.);
- deşeuri industriale, care cuprind deşeurile rezultate din desfăşurarea proceselor tehnologice;
- deşeuri spitaliere, provenite din activitatea spitalelor, unităţilor sanitare şi care sunt incinerate în crematoriile spitalelor;
- deşeuri periculoase, care cuprind deşeurile toxice, inflamabile, explozive, infecţioase, corosive, radioactive sau de altă natură, care introduse în mediul înconjurător, dăunează plantelor, animalelor sau omului.
Conceptul de gestionare a deşeurilor
Noţiunea de management al deşeurilor (sau gestionare a deşeurilor) cuprinde activităţile de precolectare, colectare, transport, sortare, tratare, valorificare şi/sau depozitare a deşeurilor de toate tipurile, dar şi, de exemplu, supravegherea zonelor de depozitare după închiderea lor.
Gestionarea modernă a deşeurilor, dezvoltată ca şi concept, la nivel mondial, în ultimii 20 de ani, are în vedere următoarele obiective principale:
- protejarea sănătăţii populaţiei;
- protejarea mediului;
- menţinerea curăţeniei publice pentru ca spaţiile să fie acceptabile din punct de vedere estetic;
- conservarea resurselor naturale.
În România, populaţia este afectată în principal de:
- pericolul îmbolnăvirii datorate rozătoarelor şi insectelor existente în punctele de precolectare deschise din zonele de locuit, accentuată şi de ridicarea neregulată a deşeurilor;
- pericolele de îmbolnăvire determinate de apa de băut contaminată (pentru cei care locuiesc în apropierea rampelor de gunoi);
- mirosurile grele din punctele de precolectare a deşeurilor şi din apropierea depozitelor, ca şi de cele din timpul ridicării deşeurilor;
- pericolul pentru copiii şi tinerii care se joacă în apropierea punctelor de precolectare. Un alt pericol vine din partea depozitelor nepăzite, unde copiii au acces liber;
- substanţele dăunătoare, răspândite probabil şi prin lanţul alimentar, deoarece nu este interzisă folosirea în scopuri agricole a suprafeţelor învecinate cu depozitele de reziduuri.
Managementul integrat al deşeurilor se referă în special la identificarea celei mai bune soluţii pentru colectarea, transportul şi tratarea deşeurilor preluate de la diferiţi clienţi. Opţiunile de tratare a reziduurilor sunt multiple, în funcţie de natura acestora.
Colectarea separată a deşeurilor menajere
Colectarea separată presupune depunerea deşeurilor, de către generatorul acestora, separat pe categorii, în recipiente diferite şi colectarea/transportarea ulterioară, separată, a acestor categorii de deşeuri.
Separarea deşeurilor reciclabile de restul deşeurilor înseamnă că doar o fracţiune relativ redusă din totalul deşeurilor ajunge la depozitele de deşeuri, iar valorificarea (refolosirea, reciclarea sau valorificarea termică) şi tratarea ulterioară a deşeurilor reciclabile este şi ea mult uşurată, aceste deşeuri având o calitate superioară.
Materialele refolosibile din containerele destinate acestora sunt preluate şi transportate, prin grija administraţiilor locale, la puncte de selectare, unde se face trierea materialelor şi livrarea la firmele prelucrătoare.
Frecvenţa de colectare poate să difere în funcţie de tipul deşeurilor. Astfel, în cazul deşeurilor organice, frecvenţa de colectare poate fi relativ ridicată, de cel puţin odată pe săptămână, în timp ce frecvenţa de colectare a deşeurilor de plastic sau sticlă, de exemplu, poate fi mai redusă, odată la două săptămâni sau chiar numai odată pe lună.
În containerele galbene se colectează:
Ambalaje din plastic şi metal: pungi din diverse tipuri de plastic, flacoane de băuturi din PET, flacoane de detergenţi sau alte produse chimice din comerţ, caserole, cutii din plastic, cutii metalice de conserve, doze din aluminiu pentru băuturi, obiecte din metal, etc.
În containerele verzi se colectează:
Sticle de orice culoare (albă, maro, verde) – fără dop; borcane (fără capac); ambalaje de sticlă de la produse cosmetice, flacoane sticlă, geamuri, etc.
În containerele albastre se colectează:
Ziare, reviste, cărți; hârtie tiparită și corespondență; caiete folosite; ambalaje de hârtie și carton curate; cartoane de ouă; veselă de unică folosință puțin murdară; tuburile de la hârtie igienică și prosoape de bucătărie.
În containerele maro se colectează:
Deșeuri amestecate, respectiv resturi alimentare; conținutul sacului de la aspirator; scutece de unică folosință; reziduurile de la animalele de apartament; mucuri de țigară; șervețele folosite și ambalaje foarte murdare; cioburi de ceramică (de la veselă spartă) precum și orice alte tipuri de deșeuri care nu pot fi reciclate.
În mediul rural este propice utilizarea materialelor biodegradabile pentru realizarea compostului.
In categoria materialelor biodegrabile intră:
- Materii bogate în carbon – brune, dure, uscate: rumeguş, ace de brad, cenuşă de lemn, pene de pasăre, crengi, frunze uscate, coji de ouă
- Materii bogate în azot – verzi, moi, umede: bălegar de grajd, coji de legume, fructe, iarba, frunze verzi.
Compostul este un material des folosit în agricultură pentru fertilizarea pământului, fiind un produs natural şi foarte eficient în fertilizare, foarte uşor de tratat în cadrul gospodăriilor individuale.